34 Shares 1801 Views
00:00:00
21 Nov

Eveniment Liceul Lenau

Pentru buna așezare a lucrurilor de mâine, azi ”Ne mândrim cu tine”!

…și,după toate demersurile colegei mele, Silvia, lucrurile se strâng într-un punct concret, și urmează vizita la Liceul Nikolaus Lenau din Timișoara. Pentru că ”Provincialul”, prin campania ”Ne mândrim cu tine”, vrea să premieze elevi cu rezultate deosebite la învățătură, din Județul Timiș, și, în viitor, din întreg Banatul. Și a început aici, la Lenau, cu Diana Dehelean.

Sala de Festivități e deja plină cu elevii claselor a Xi-a și a XII-a, când intrăm, în 10 noiembrie. Premiul va fi dat de Florin Mihoc (prezentator TV) și de Silvia Fechete (directorul ziarului Provincialul). Sunt cu noi și profesorii  Elena Wolf (directorul liceului) și Gabriela Simona Mateiu (directorul adjunct), precum și alte cadre didactice. Undeva, în rândul doi din stânga, cum te uiți dinspre scenă, e și Diana Dehelean, cea care va primio diplomă de onoare din partea ”Provincialului”, o plachetă, câteva cărți și două bilete la Teatrul Național Mihai Eminescu din Timișoara, oferite de această instituție.

Colegii mei își fac treaba, în timp ce pozez. Silvia le spune elevilor cum a ajuns la dorința de a îi premia pe cei cu rezultatele cele mai bune dintre ei, Florin le arată diferențele dintre dintre generația noastră (și a unora dintre dascălii lor) și a lor, atunci când este vorba despre mijloacele de comunicare. Cu exemplificare pe scrisorelele de dragoste versus mesajele de azi, de pe Facebook. Bifăm eveniment, poze, pupat, luăm fata și plecăm într-o sală liniștită. Acum începe partea mai interesantă. Cine este, de fapt, Diana Dehelean și de ce povestea de azi ar avea șanse a nu fi pur formalism?

Despre folosirea bilelor pe care le avem

Nu îmi place ideea de ”învățăcel de 10 pe linie”, când vorbim de liceu – e prea devreme să îți placă tot, să te intereseze tot, din grămada încă nespecializată de materii. E doar părerea mea. Dar,azi, aici, eu fac interviul.  Așa că, încă înfășurată într-o vagă reticență, ca o garoafă într-o zi de iarnă, în celofan,  îi spun Dianei, ca prim lucru între mai puțini ochi: ”Te rog, demonstează-mi că nu ești o tocilară”. E abrupt, pentru o tânără din clasa a XI-a, așa că revin la întrebare, explicând cum văd lucrurile: ”Stocarea de informație nu mă impresionează. E ca și cum ai avea niște bile în mâini. Lucrurile încep de la cum știi să le folosești, să jonglezi cu ele”. Mărturisesc, deja puteam face pariu că Diana știe a mânui bilele astea. Doar că trebuia să începem de undeva.

Dialogul care urmează, la care a asistat (și, uneori, participat, constructiv) și profesorul de limbă și literatură germană Gabriela Simona Mateiu, nu e o chestie cu întrebări puse, ordonat, pe hârtie, de acasă, în așteptarea interlocutorului. Totul e fluid și interșanjabil, curiozitățile sunt reciproce, descoperirile sunt reciproce. Gândim împreună lucrurile de lângă noi, ca un antrenament, o pregătire a unei bune așezări a lucrurilor de mâine.

Diana are tot maldărul acela de note de 10 (în fapt, toate),din câte văd, nu ca un scop în sine ci ca o rezultantă. Ca pe o urmare a unei firi iscoditoare, care vrea nu doar să știe sterp, ci și să folosească. Are la activ concursuri câștigate, olimpiade, acțiuni de voluntariat. Sigur, e, ca mai noi toți, genul de miop studios – și facem haz de asta – dar dublat de omul de acțiune, care vrea să schimbe ceva.

Îmi spune de un fel de test, o probă de educație fizică, pe care trebuia să o treacă înainte de a intra în clasa a cincea, care presupunea un sprint într-o sală prea mică, și la care a primit un 6, deși făcea dans sportiv de o vreme. Mă interesează mai puțin nota și mai mult dacă a protestat, dacă a explicat ce nu vedea ea drept, acolo. Mi-a spus că da. Mai ales că i se ceruseră timpii pentru băieți, nu pentru fete. ”În vremea aia încă nu eram conștientă de toate lucrurile. Din familie am moștenit simțul dreptății” – spune Diana.

Concursul cu un singur aplicant de la Lenau…

Vorbim despre multe, despre spiritualitate versus religiozitate, despe suflet, cu toate etichetele sale, despre felul în care a văzut Diana, în drumurile prin Europa pe care le-a făcut, că privesc tinerii de vârsta ei aceste lucruri. Luăm împreună noțiunile în mâini, și le strunjim, dându-le straturile de țiplă jos, să ajungem la esențe. Mă interesează cum știe să facă această acțiune de… hm.. depănușare, să zicem, un om studios, de 18 ani. Și o face bine. În primul rând, datorită dorinței clare de a se prinde în joc. De a discuta idei. De a le întoarce pe toate părțile. Chiar dacă, uneori, aprofundându-le, constatăm că, într-un interval de 10 centimetri de scris al meu în agendă, o idee devine altfel, privită din alt unghi – dar pentru Diana nu e o dramă. Face parte din zona de vârstă în care, atunci când e deștept, un tânăr acceptă cu naturalețe o demonstrație nouă, și o înglobează cu bucurie. 

Fugind de Minotaur, și, totuși, interesându-ne de coordonatele sale, în labirintul unde avem spiritualitatea, spiritul, duhul și ce-o mai binevoind să intre aici, Diana spune: ”Până la urmă, suntem închistați în cuvinte. Cuvintele sunt arme. Poate dintre cele mai puternice”. Ce poate spune un jurnalist decât să aprobe?

Trec în revistă activitățile de dincolo de școală, dar având legătură cu ea, în care e implicată Diana. Aflu un lucru fascinant ca o teniesau ca un tablou de Bruegel: la un concurs cu o temă și un premiu ce au fost anunțate de cadrele didactice (era vorba despre minorități etnice), poveste ce presupunea scrierea unui eseu, în germană, nu a participat decât Diana. E un lucru trist. Totuși, din toată discuția, e unul dintre punctele care, cum spuneam, mă atrag cel mai mult. Mă interesează ”dece”-ul din ecuație. O întreb pe doamna Mateiu, profesorul de germană, cum de s-a ajuns la situația asta. Îmi vorbește despre lenea de a scrie, a elevului de acum. Și adaugă și că, dacă s-ar fi cerut un răspuns prezentat oral, nu ar mai fi fost același dezinteres. Diana adaugă că aceasta este atitudinea generației ei față de orice. Îmi dau seama că fata noastră are mari șanse a nu fi foarte iubită printre colegi. Mă interesează dacă știe să nu fie afectată major de lucrul ăsta. De tot snopul de chestii care intră aici. Interacțiunile cu colegii, alegerile pe care le fac, pe grupuri. O întreb chiar și dacă felicitările pe care am văzut că le-a primit de la colegi, imediat după ce i s-a oferit diploma, le-a simțit ca sincere. Nici nu contează răspunsul – contează că, așa cum și speram, cu înțelegerea pe foldere pe care o cucerește Diana, în școală, zi de zi, a venit și o doză mare de înțelepciune socială, în care, contrar dreptății, corectitudinii, onestității despre care, măcar teoretic, te învață școala, se face loc și informației că viața nu e un loc doar al celor drepți…

”O meserie care să aibă legătură cu arta”

Despicăm, pe felii, cam care ar putea să fie viitorul, pe termen mediu, al unui elev studios, cu rezultate excepționale în ce privește învățătura, implicat în ce se întâmplă în societate, în jurul lui. Dacă ar fi să o spunem în cuvinte mai puține, ar fi: ”la ce va da”. Adică ce facultate ar vrea să urmeze, ce meserie ar vrea să aibă. Deși este în clasa a XI-a, Diana încă nu este hotărâtă. Știe că trebuie să fie ceva umanist, și că nu va fi medicina. Că vrea cuvinte, atitudine, că vrea să poată pune umărul și să vadă că schimbă ceva, prin ce va face. ”O meserie care să aibă legătură cu arta” – mai spune. Și totuși, e conștientă că trebuie să poată și să se susțină financiar. Totuși, de ar fi să tragem linii și să stabilim procente, aș paria pe faptul că nu zona materialului va fi cea care îi va stabili Dianei drumul. Oricum, un lucru e sigur – cu notele pe care le are, nu va trebui să își facă griji pentru intrarea la facultate, oricare ar fi ea. Și, mai ales, nu cred că va trebui să treacă prin ciudatul (și, uneori, necesarul) obicei al meditațiilor.

Trecem în revistă multe, de la cum arată o casă cu sau fără cărți la cum e să porți o ie atunci când mergi undeva, afară, unde încă nu trebuie să dai explicații despre faptul că nu ești un criminal, ca român, ci poți fi doar tu, cu cartea de vizită a personalității tale, a minții tale. Vorbim și despre alegerile din Statele Unite ale Americii, cu monstruosul lor rezultat (sau cel puțin așa îl văd eu) și despre așteptările pe care le avem noi, cei care nu mai suntem tineri, de la cei care răsar acum, din școală, și care trebuie să așeze și mai mult, în deschiderea spre democrație reală, spre alteritate, spre dialog, lumea de mâine. 

Aflu de principiul sub care-și desfășoară activitatea unul din cluburile unde activează Diana ca voluntar, Kratima (deși am discutat puțin și despre ”k”-ul ăla): ”cratima unește, și nu desparte”. Pare o idee bună pentru un drum. Un drum nu foarte ușor, pentru că societatea a pedepsit mereu pe cel care era ”altfel”. Dar Diana nu este singură – copilul unor părinți pe care îi intuiești deschiși la minte, din cum vorbește fata lor despre ei, elevul unor profesori ca și cel de lângă noi, care îi deschid lumea și o ajută să o cucerească.

Eu spun că ziua de mâine încă nu pare opacă total. Nu sunt o optimistă, de firea mea. Și urăsc să am acțiuni care încep la 9 dimineața. Dar, totuși, uite că azi e o zi aparte – plec de la Lenau Schule zâmbind, cu un cot tras, amical, pe stradă, colegei mele: ”Ai avut dreptate, are sens”. Am cunoscut un profesor fain, un elev fain. Sunt semințe. În pământul ăsta, din ce în ce mai ars, al meschinăriei și intereselor cu câteva trepte mai jos decât intelectul, există, totuși, speranță.

Ramona Băluțescu

ai putea fi interesat

Stimulent financiar pentru fiecare nou-născut din Ghiroda
Evenimente, Uncategorized
1 shares182 views

Stimulent financiar pentru fiecare nou-născut din Ghiroda

Natalia Ionescu - Nov 09, 2017

Potrivit unui proiect de hotărâre, începând cu data de 31.10.2017, Primăria Ghiroda acordă un stimulent în valoare de o mie de lei pentru…

Seniorii din Șandra, cinstiți cum se cuvine
Șandra, Uncategorized
1 shares324 views

Seniorii din Șandra, cinstiți cum se cuvine

Natalia Ionescu - Oct 30, 2017

În comunele timișene se obișnuiește, mai nou, ca ăi mai vârstnici dintre ai noștri să fie cinstiți cum se cuvine. În comuna Șandra…

Toamna pe uliță, la Ghiroda
Evenimente
2 shares1968 views

Toamna pe uliță, la Ghiroda

Natalia Ionescu - Oct 27, 2017

Zi de toamnă. Peisaj mirific, soarele se mai chinuie să-și facă loc printre norii plumburii. Ghiroda...plină de culori ruginii. Mă urc în mașină…

comentariu

Adresa de email nu va fi publicata.

mai multe articole