3 Shares 2584 Views
00:00:00
21 Nov

Vlad și David, de la Loga: stăpânii roboților

”Mai repede dacă zburam, mă întorceam în timp” – îmi tot cânt, în minte, de trei zile. E din ”My Ride from Outer Space”, din desenul animat ”Phineas and Ferb”. Și mă tot gândesc la asta de când cu discuția cu doi ”pescuitori de obiecte spațiale”, de la Colegiul Național Constantin Diaconovici Loga, din Timișoara. Nu, viitorul nu e departe, nici chiar în România: intri pe o poartă monumentală, urci câteva trepte, dai datele din buletin, mai urci câteva trepte, intri în Sala Festivă și… totul e deja aici.

Asta pentru că Publicația ”Provincialul”, prin directorul ei, jurnalista Silvia Fechete, a mers mai departe cu o campanie care deja prinde tot mai mult culoare în liceele bănățene: ”Ne mândrim cu tine”, identificând și premiind, laolaltă cu sponsorii Beavers Construction (”Building for the future” – și prin elevii talentați), Teatrul Național Mihai Eminescu Timișoara, Cărturești Timișoara și Dumitru Dinulescu. De data aceasta, cei care au fost felicitați pentru rezultatele lor se numesc Vlad Mihai Ciuleanu și David Daniel Candreanu și sunt elevi în clasa a X-a la Loga – Loga, cum spune, simplu, orice elev din Timișoara. Și, cum este vorba despre Loga, colegiul, este aproape firesc ca lucruri pentru care i-am întâlnit pe tinerii propuși de direcțiunea colegiului să aibă legătură cu științele exacte.

Ce vede media

Ne întâlnim, așadar, cu doi dintre elevii timișoreni care au ajuns în Boston la un concurs internațional al NASA: Zero Robotics. Vlad și David sunt acum după experiența din Statele Unite ale Americii, dar prima oară ați auzit de ei atunci când presa a vuit despre faptul că timișorenii sunt printre cei invitați la competiție dar nu există încă bani pentru ca delegația aceasta să ajungă la Boston.

Multe am mai auzit, atunci, despre Inspectoratul Școlar Timișoara. Oameni care habar nu aveau nume și fapte s-au trezit vorbind pe rețelele de socializare despre faptul că doar șmecheri care fac bani pentru ei ocupă locurile de conducere din aceste inspectorate etc. M-am certat cu unii pe chestia asta, am cerut date, nu generalizări. Alți colegi din presă au abordat problema constructiv – s-au căutat sponsori. Și s-au găsit. Totuși, Vlad și David ne spun, acum, că Inspectoratul a fost, în fapt, instituția care chiar și-a dorit o rezolvare – de aceea cei de acolo au și făcut publică problema.

Vlad spune: ”Au început să curgă mesaje, după ce s-a aflat. Dar a dat BRD toată suma”. David completează: ”Au pus condiția să fie ei sponsor unic bancar. Dincolo de asta, pentru alte cheltuieli ne-au sponsorizat și Restart Energy.” Au fost peripeții până la a se ajunge în avion, prima oară când s-a încercat obținerea vizei, Consulatul SUA era închis. Apoi au obținut-o fără probleme.

Au mai fost și alte persoane care s-au oferit să ajute, după boom-ul mediatic. Dar echipa a considerat că nu ar fi corect să accepte nimic în plus, după ce s-au obținut sumele necesare organizării și deplasării. A avut loc acest drum. A curs concursul. După, băieții spun că doar un post de radio i-a contactat să-i mai întrebe de sănătate. Și ”Provincialul”. Să fie, oare, performanța lor mai puțin importantă decât faptul că putem acuza și arăta cu degetul că ”nu ne respectăm valorile”? Avem, totuși, mai mare nevoie de can-can decât despre a ști cum se ajunge la performanță, în școlile românești, și cum sunt cei care o practică, dincolo de acuze și țapi ispășitori?…

Bine că s-a găsit o variantă. Și că a avut loc acest drum iar timișorenii noștri (sunt ei, oare, cu adevărat ”ai noștri”, sau devin limitat, pe o perioadă infimă de timp, atunci când vrem să ne împăunăm cu meritele lor, părându-ne că devenim noi înșiși superiori?)  au avut o experiență deosebită, ce a ajutat la creșterea lor, precum și la a scoate România, și așa, capul în lume.

Dar cum sunt ei ca oameni, ca elevi dincolo de performanța lor despre care s-a vorbit, în prima ei etapă? Și despre ce este vorba, dincolo de cuvântul magic ”roboți”, în toată povestea aceasta frumoasă, care leagă un grup de tineri timișoreni de NASA?

Despre ”a gândi”

Am rămas, împreună cu Vlad și Daniel, în Sala Festivă de la Loga, pentru a povesti puțin, după ce diplomele, plachetele, felicitările și cadourile au ajuns la cei doi elevi, în fața colegilor lor, și după câteva cuvinte de prezentare și îndemn, pentru cei din sală, pentru a-și urma visele. Am început prin a comenta legătura dintre matematică și informatică. Și, spre mulțumirea filologului din mine, care nu este prieten cu cifrele, Vlad și Daniel mi-au confirmat că nu e o regulă generală ca matematica să fie neapărat perna și căpătâiul unui programator. Înainte de cifre, e logica. Iar Vlad explică: ”Se schimbă modul de gândire. Am învățat să gândesc în pași”.

Este ciudat – nu ai materie de ”informatică” din clasa a V-a, decât în unele locuri, opțional, dar există olimpiadă. David e la ”informatică neintensiv”. Vlad îmi pune că, la Pedagogic, exista un centru de excelență în informatică, de existența căruia a beneficiat. Așadar, deși ambii sunt în clasa a X-a (dar nu în aceeași clasă), ei nu au asimilat aceeași materie, în aceiași pași. Oricum, în ceea ce privește ce se face la școală, și mai ales cum, tinerii cu care povestim au câteva obiecții. ”Contează doar nota. Întreabă părintele ce notă ai luat. Apoi întreabă ce notă a luat colegul. Din clasa întâi începe cu ”cine vine cu un penar mai colorat”. Nu se pune accentul pe echipă. Ar fi mai util să cunoști oameni ce au aceleași preocupări ca și tine. Cei cu care să te contrazici – ei te stimulează cel mai mult”.

Îmi povestesc amândoi despre ce înseamnă informatică, în liceele din România, azi. Ce se face, și pentru ce. Ce îi fascinează la povestea asta. ”Poți să-i spui calculatorului ce să facă, și te ascultă” – explică David, iar Vlad completează: ”Când scrii un program mai mare, care te ajută, începe pasiunea”.

Vorbim și despre Divinitate – de oricare fel. Dacă are loc în teaca științei. Eu am părerea mea – sunt interesată, însă, cum gândesc ei asta. Și băieții spun că e loc. Chiar, din câteva replici schimbate pe subiect, aflu că David e neoprotestant, și că în Biserica Penticostală a pornit ideea concursului la care au participat, de la un coleg al lor, pe nume Fineas Silaghi. Întreb imediat de Ferb, iar cei doi au o față puțin acră. Râd: ați mai fost întrebați asta, nu? Răspunsul e firesc: ”Tot timpul”. Dar, iată, paralela e bine-venită. Chiar dacă Fineas, cel de la care au pornit lucrurile, în Timișoara, și-a primit numele de la un personaj biblic, cei din echipa de la Boston se potrivesc bine cu inspirații mici inventatori din desenul animat de care ziceam. Și uite că, paradoxal, pentru mine, o biserică poate fi catalizator pentru discuții despre știință.

Mă bucură să văd că David este deschis în a vorbi despre implicarea sa în biroul media al bisericii sale. Neoprotestanții au pus mereu accent pe rolul social al bisericii. În același timp, și el și Vlad spun că, dincolo de ce primesc de-a gata, de la o instituție sau alta, trec toate prin filtrul lor, că au învățat să caute logica din lucruri.

Cum curg lucrurile în spațiu

Așa a fost și cu concursul din Boston. După ce Fineas a venit cu ideea și s-au strâns cei care puteau face parte din echipa de la noi, au fost coordonați de profesoara Nușa Cojocaru. La început au fost 200 de echipe din toată lumea, apoi au rămas 78. Timișorenii erau printre finaliști. Este deosebit de interesant ce povestesc Vlad și David despre cerințele concursului – mai ales că o fac pentru un profan. Așadar, în spațiu, un robot ( care urma să se construiască de către cei de la NASA – echipele erau doar cu partea de programare) trebuie să ”rezolve” niște obiecte și să le aducă la bază. Dar povestea implică echipe, adică și colectarea și păzirea obiectelor tale dar și deciziile pe care trebuie să le iei legat de, eventual, a fura obiectul altora. Ai diverse strategii pentru a colecta obiectele, pentru a le feri de intruși sau poți face puncte dându-te la obiectele altora. Zâmbesc: “Păi cum e cu să nu furi?” E vorba de posibilități, cu a te descurca în situații deosebite, de a găsi căi. Până la urmă, lucruri extrem de utile în spațiu. Și la care trebuie să se gândească cineva. Și atunci, de ce nu ei? Băieții de clasa a X-a de la Loga, și colegii lor?

Ai noștri au făcut echipă, la Boston, cu elevi din Italia și din SUA. Erau o apariție puțintel exotică, se aflase de problemele lor de dinainte de a pleca. Dar niciodată nu s-au simțit tratați de sus, pentru că vin din România – vorbeau aceeași engleză ca și ceilalți elevi, aveau fantezie, cunoștințe, dorința de a concura și de a veni cu soluții.

Au fost doar două premii, restul rezultatelor nu au fost catalogate. S-a câștigat prin participare – așa cum s-a întâmplat și cu echipa din Timișoara, care nu era printre cele două cu premiu. Dar nu asta a contat. A contat experiența de a vedea viața într-o universitate bine cotată din America (MIT), de a cunoaște cum sunt ceilalți pasionați de informatică, la nivelul vârstei lor, din lume, și de a contura proiecte de viitor.

Deci, la acest capitol, tinerii de la Loga, cei doi cu care am discutat, încă nu știu ce și cum va curge. Nu știu la ce facultate vor să ajungă studenți, încă, dar e clar că nu exclud MIT. Și e sigur că ce vor face în viață va avea legătură cu programarea. David spune că se gândește la a fi developer de aplicații android. Iar Vlad, la securitate.

Viitorul se construiește de acum. Uneori, chiar și cu ore dincolo de lecțiile pentru școală, pentru a prinde mai mult la materia despre care știi, deja, că va fi drumul tău. Pentru asta este nevoie de profesori buni, de părinți înțelegători și de multă determinare. Și, poate, uneori, chiar și de o încurajare ca cea a Campaniei ”Ne mândrim cu tine”, a Provincialului, care va continua în lunile ce urmează.

ai putea fi interesat

Stimulent financiar pentru fiecare nou-născut din Ghiroda
Evenimente, Uncategorized
1 shares182 views

Stimulent financiar pentru fiecare nou-născut din Ghiroda

Natalia Ionescu - Nov 09, 2017

Potrivit unui proiect de hotărâre, începând cu data de 31.10.2017, Primăria Ghiroda acordă un stimulent în valoare de o mie de lei pentru…

Seniorii din Șandra, cinstiți cum se cuvine
Șandra, Uncategorized
1 shares324 views

Seniorii din Șandra, cinstiți cum se cuvine

Natalia Ionescu - Oct 30, 2017

În comunele timișene se obișnuiește, mai nou, ca ăi mai vârstnici dintre ai noștri să fie cinstiți cum se cuvine. În comuna Șandra…

Toamna pe uliță, la Ghiroda
Evenimente
2 shares1968 views

Toamna pe uliță, la Ghiroda

Natalia Ionescu - Oct 27, 2017

Zi de toamnă. Peisaj mirific, soarele se mai chinuie să-și facă loc printre norii plumburii. Ghiroda...plină de culori ruginii. Mă urc în mașină…

comentariu

Adresa de email nu va fi publicata.

mai multe articole