10 Shares 1483 Views
00:00:00
21 Nov

Chiar și din America te întorci acasă

Pe domnul Bujdei l-am cunoscut în curtea casei din Șandra. O clădire bine pusă la punct, în stil american, îți fură privirea încă de la drumul mare. Nici nu am făcut cunoștință bine că s-a pripit să se fălească cu ceea ce numește pură pasiune, via din grădina sa. Nu m-am dat la o parte nici din a face câțiva pași printre legumele sădite cu propriile mâini. Îngrijită exemplar, cultura acestuia face cu ochiul oricărui amator de produse bio. Am schimbat câteva idei de întreținere și am trecut repede de la bucate la povestea cu America, căci asta mă interesa de fapt.

La îndemnul domnului Bujdei, vine și soția sa, Silvia. Ne așezăm în foișor și începem a discuta. Sunt curioasă de ce și-au dorit cu atâta ardoare să plece din România, într-o perioadă în care era foarte greu de plecat. ”Era o vreme când multă lume mergea în Serbia și făceau micul trafic, cum se spunea pe atunci, aduceau una alta de pe acolo și le vindeau aici. Am vrut și eu să merg, dar nu m-au lăsat, mi s-a spus că nu prezint siguranță. Atât de tare m-am supărat atunci, încât mi-am dorit să plec și să nu mă mai întorc. Am depus actele, pentru Statele Unite, în ’78, și, până în ’84, nu am putut ieși. Au fost tot felul de probleme, în fiecare lună am fost în audiență la București, de două ori m-au adus acasă arestată. Mi s-a spus să- mi văd de treabă. La un moment dat mi-am pierdut răbdarea și l-am întrebat pe domnul de acolo de ce nu ne lasă și pe noi să plecăm, iar el mi-a răspuns că suntem o familie prea bună pentru americani.” ne povestește doamna Bujdei.

Discutăm și despre Uiheiul din anii ’70, și mi se spune cât de diferit era față de cel de acum. Deși au locuit acolo, domnul Bujdei a lucrat multă vreme în Șandra, și și-a dorit să se stabilească aici. ”Am găsit o casă dărăpănată și am refăcut-o. Am început în 27 februarie 2014 și am terminat-o în 12 august 2015.” Nu lungesc mult discuția despre locurile natale, sunt curioasă tare de țara tuturor posibilităților și de cum au izbutit acolo.

Mă impresionează ambiția cu care cei doi părinți și-au luat cei cinci copii și au plecat în ceea ce urma a fi aventura vieții lor. Continui să le adresez întrebări și mă opresc la momentul în care aceștia au pus pentru prima dată piciorul pe pământ american. ” Am călcat pe pământ american și nu am știut o boabă engleză. Când am ajuns în New York, am primit un semn că sunt emigrant, era o pungă mare pe care era globul pământesc și scria emigrant. Noi am plecat cu organizația Tolstoi. Am ieșit din țară prin Serbia, pe la Stamora Moravița, am luat trenul din Belgrad până în Italia. Când am ajuns în Italia în gară nici nu știam unde suntem, a venit cineva de la organizație și s-a ocupat de noi. În Italia am stat zece zile. Ne-au dus apoi la aeroport, țin minte că am zburat de pe aeroportul Leonardo da Vinci. Atunci a fost prima dată când am urcat în avion. Am ajuns la New York. Era o altă lume.

Primul ”job” l-am avut în Chicago. Trebuia să punem apartamente la punct și să le închiriem. Am muncit aici aproximativ trei ani. Timpul trecea și nu ne primeam banii. Ne-am gândit cum să-i recuperăm, pentru că s-au adunat în jur de 70.000 de euro. Nu știam dacă o să ne mai dea banii, și atunci le-am propus să ne vândă un bloc. Au fost de acord, ne-au apreciat pentru că am muncit foarte mult, și ne-au ajutat și cu banca. Împrumutul a fost aprobat și așa am ajuns să deținem primul bloc cu 21 de apartamente. După o vreme, am mai cumpărat unul.

Am muncit din greu, dar Dumnezeu ne-a ajutat și am câștigat bine. Apoi am vândut și ne-am mutat în California. Am luat o proprietate mare acolo. Fiind sătui de blocuri, ne-am orientat către o afacere cu bătrâni. Am cumpărat un azil cu șase bătrâni pe care trebuia să-i îngrijim. Câștigam destul de bine, ajungeam la 20.000 de euro pe lună. Rămâneam cu bani frumoși.Viața în America este frumoasă, mai ales în Chicago. America îți deschide toate ușile, dar, dacă nu ai cap, și te lași dus de val, poți să pierzi totul foarte repede. ”

Am aflat de la familia Bujdei despre economia din perioada când era Clinton președinte, despre piața imobiliară de atunci, dar și de reținerea lor de a se mai întoarce în țară.

În 30 de ani, domnul Bujdei a venit o singură dată în România, în ’97, atunci când s-a făcut deschiderea bisericii penticostale din localitate, la ridicarea căruia au contribuit financiar major. Soția a venit de două ori, însă, pe atunci, nici unul nu se gândea că se vor mai întoarce vreodată în țară definitiv. Acum, părera e alta: ”Nu m-aș mai întoarce în America nici dacă m-ar bate cineva. Știu ce înseamnă să fii emigrant. Avem condiții extraordinare aici, datorită domnului primar. Este un primar de nota zece plus și un foarte bun manager. M-am întors pentru că îmi iubesc țara. Am fost emigrant destul și vreau să mor pe pământul meu natal. Mi-e dragă România. Dintr-o dată ne-am hotărât să venim acasă. Am vrut să vin în țara mea, când ies în stradă să vorbesc românește, acolo doar te salutai cu vecinii și nimic mai mult. Spre exemplu în spatele casei am avut un vecin, era avocat, cât am stat acolo, 15 ani, nu am știu cum îl cheamă, el nu a știut cum mă cheamă, doar Hy și Bye. Aici, dacă ies în stradă, toată lumea vine să stea de vorbă cu americanu’ că mie așa mi se zice.” completează seniorul.

Pricep repede cum e cu dragostea de țară. Mie mi-au trebuit doar câteva săptămâni pe alt tărâm decât cel românesc ca să realizez că nu mi-aș părăsi niciodată patria. Mă bucură de fiecare dată când aud de români care se întorc acasă, asta pentru că indiferent ce ar zice alții, pentru mine România e atât de imperfectă, încât devine fascinantă. Aș fi vrut să transmit ce-mi trece prin minte interlocutorilor mei, dar simt că, din privirea mea aprobatoare, au înțeles.

Nu mă dau dusă, însă, până nu fac un tur al noii case. Chiar dacă a părăsit America, familia Bujdei a adus un pic de America acasă, prin construcția pe care au ridicat-o, atât de frumoasă. Observ acolo câteva tablouri pe care îmi opresc privirea. Găsesc varianta tânără a celor doi, soț și soție, și presimt că în spatele acestei picturi stă o altă poveste frumoasă. Dar, din păcate, aici trebuie să pun punct.

ai putea fi interesat

Stimulent financiar pentru fiecare nou-născut din Ghiroda
Evenimente, Uncategorized
1 shares182 views

Stimulent financiar pentru fiecare nou-născut din Ghiroda

Natalia Ionescu - Nov 09, 2017

Potrivit unui proiect de hotărâre, începând cu data de 31.10.2017, Primăria Ghiroda acordă un stimulent în valoare de o mie de lei pentru…

Seniorii din Șandra, cinstiți cum se cuvine
Șandra, Uncategorized
1 shares324 views

Seniorii din Șandra, cinstiți cum se cuvine

Natalia Ionescu - Oct 30, 2017

În comunele timișene se obișnuiește, mai nou, ca ăi mai vârstnici dintre ai noștri să fie cinstiți cum se cuvine. În comuna Șandra…

Toamna pe uliță, la Ghiroda
Evenimente
2 shares1968 views

Toamna pe uliță, la Ghiroda

Natalia Ionescu - Oct 27, 2017

Zi de toamnă. Peisaj mirific, soarele se mai chinuie să-și facă loc printre norii plumburii. Ghiroda...plină de culori ruginii. Mă urc în mașină…

comentariu

Adresa de email nu va fi publicata.

mai multe articole