2 Shares 956 Views
00:00:00
17 Dec

Ciobotin Blagoie: “Uitați-vă la bătrânii noștri, oameni chibzuiți, ei ne sunt mentori”

Membru al Uniunii Scriitorilor, născut și crescut în Gelu, Ciobotin Blagoie își spune povestea prin rânduri de poezie. Binecuvântat cu talent și har, preotul Parohiei Ortodoxe Sârbe din Gelu păstrează modestia la locul cuvenit. Îl provoc la dialog, acolo unde se simte cel mai bine, în casa Domnului. Biserica mă impresionează încă de la intrare, se păstrează foarte bine. ”Este cea mai veche din zonă, din 1746”, îmi spune el.  Ne așezăm și stăm de vorbă.

 Poate unii vă cunosc, iar alții nu. Prezentați-vă, vă rog, pentru cei care fac cunoștință întâia oară cu Ciobotin Blagoie.

Am terminat aici la Gelu clasele primare, apoi am plecat la Timișoara la Liceul de Arte Plastice.  Am absolvit acest liceu cu toate că în clasa a X-a îmi doream să întrerup și să mă înscriu la seminarul teologic. Am continuat totuși și  m-am pregătit apoi pentru admiterea la Facultatea de Arte Plastice din Iași la atelierul pictorului Simion Lucaciu.

De ce la Iași?

Am ales Iașiul pentru că la Timișoara nu exista pe vremea aceea facultate de arte. Aveau doar:  Cluj, Iași și București. Clujul și Bucureștiul erau centre de dinainte ocupate și nu mi-am permis să încerc  acolo.

Ce s-a întâmplat totuși și cum de n-ați continuat?

După ce am terminat liceul a apărut un anunț  pentru comunitatea sârbă. Candidații pentru Facultatea de Teologie de etnie română din Serbia veneau la București la facultate, iar candidații de etnie sârbă mergeau la Belgrad. M-am înscris și am fost acceptat. Așa am terminat eu Facultatea de Teologie de la Belgrad fără să visez măcar că voi reuși acest lucru.

Nu v-ați gândit niciodată să rămâneți acolo?

Nu. În anii aceia, în ‘86 când am terminat eu, nimeni nu se gândea vreodată că se va putea schimba ceva în regim. În vremea aceea, la Consiliul Județean Timiș, era un inspector responsabil de culte, iar noi când am primit pașaportul cu viza pentru a ieși din țară ni s-a spus că avem obligația atunci când ne întoarcem,  în cel mult 24 de ore, să ducem pașaportul la București la Departamentul de Culte.

Doar pașaportul sau se cereau și informații?

Nu, nu se cereau informații. Atunci când am primit pașaportul în mână ni s-a spus  să nu facem vreun pas greșit pentru că vom fi întorși înapoi toți și va fi închisă și ușa de intrare a episcopului.

Ați ieșit atunci pentru prima dată peste hotare, care era diferența dintre regimul comunist al lui Tito și cel al lui Ceaușescu?

Serbia era o țară mai liberă, se întâmpla atunci acolo, ceea ce se întâmplă la noi acum. Tinerii erau plecați în străinătate, în Germania și Austria, și își ridicau case.

Haideți să ne întoarcem la momentul în care v-ați dat seama că doriți să deveniți preot.

Știți, crescând la sat, crescând cu bunicii, ei nu erau doar credincioși, erau practicanți, mergeau cu regularitate la biserică. Am crescut în biserica aceasta. Străbunicul meu cânta la strană, făcea parte din corul bisericii, tata a fost epitrop, a fost o apropiere a familiei față de biserică, cred că asta a contat foarte mult.

Anul acesta s-au făcut 30 de ani de când slujiți la biserica din localitatea. A fost aici o comunitate însemnată de etnici sârbi, câți mai sunt acum?

Vreau să vă spun că de atunci și până acum am înmormântat peste 400 de persoane. Acuma, din păcate, mai sunt în jur de 130 de etnici sârbi. Am noroc și binecuvântare de la Dumnezeu că de biserica sârbă aparțin și etnici ucrainieni. Ei sunt mai bisericoși. Dacă într-o familie sunt patru membrii, toți sunt prezenți la liturghie.

Cu toate astea suntem o comunitate bine închegată, slujim masluri împreună, mergem unii la alții. Și dacă tot vorbim de colaborare trebuie să spun că la fel de bine comunicăm cu instituțiile statului.  Biserica așa cum o vedeți am renovat-o cu ajutorul primăriei.

Aveți parte de colaborări frumoase, de o biserică frumoasă,de o comunitate pe măsură. Sunt curioasă: mai păstrează etnicii sârbi tradiții și obiceiuri specifice locului?

O tradiție care încă se mai păstrează este hramul bisericii, atunci când are loc ruga sârbească. Da, mai sunt. Ele se țin, doar că nu mai sunt de aceeași amploare, înainte erau mult mai mulți credincioși. Spre exemplu: în sâmbăta Învierii lui Lazăr noi avem liturghia de dimineață, iar după masă mergem cu copiii după salcie. Pe vremuri, mergeam până la intrarea în sat unde era o cruce, acolo făceam o slujbă de sfințire apoi ne întorceam cântând.  Se întâmplă și acum, doar că în ultimii ani nu am mai mers până la capătul satului, copiii fiind mai puțini și mai micuți nu ar fi rezistat.

De fiecare dată apare această întrebare și nu evit să vi-o adresez și dumneavoastră: Se spune că tineretul nu mai are nicio aplecare față de biserică, ce facem cu ei?

Lucrăm foarte mult cu copiii de la școală. Între biserica noastră și cea ortodoxă de aici din Gelu există o colaborare foarte bună, suntem uniți și facem diverse activități cu cei mici, tocmai în ideea aceasta. Ei se pierd în momentul în care pleacă la școală la oraș.

Părinte, credeți că acest lucru se întâmplă și pentru că suntem prea prinși în vâltoarea aceasta care se numește grija zilei de mâine și nu ne mai interesează rădăcinile noastre? Nu mai are cine să ni le transmită, nu mai găsim azi modele de urmat?

Ba da, modele sunt. Uitați-vă, spre exemplu, la bătrânii noștri, oameni chibzuiți, ei ne sunt mentori. Eu îi mulțumesc lui Dumnezeu că sunt aici și că am o parohie mai îmbătrânită, pentru că acești bătrâni ai mei mă odihnesc. Trebuie doar să stai în preajma lor și să-i  asculți, atunci îți dai seama câtă experiență poți dobândi.

 Ați crescut aici și de ani buni ați văzut toate transformările prin care a trecut așezarea. Cum s-a schimbat ea de-a lungul anilor?

Sigur că acum satul arată mult mai bine, casele sunt puse la punct, drumul este fără cusur, avem utilități, apă, curent electric, eu am prins perioada în care scriam la lumina lămpii, deci știu ce înseamnă. Din punctul acestea de vedere este incomparabil. S-a schimbat populația. Înainte într-o parte erau sârbii, iar în cealaltă parte etnicii germani. Români erau puțini.

Satul s-a schimbat, populația s-a schimbat, s-a schimbat și sufletul omului?

Știți, după atâția ani petrecuți în biserică, alături de diverse generații și în special de oamenii tineri, am ajuns la concluzia că, și nu vreau prin acestea să-mi atrag  criticile teologilor și a duhovnicilor, dar cred că acum, Biserica Ortodoxă ar trebui să aibă niște centre de consiliere duhovnicească. Oamenii de pe stradă care trec prin fața bisericii, dar nu calcă pragul ei, nu sunt pregătiți să vină întotdeauna la spovedanie, nu țin post. Noi avem nevoie să ne descărcăm și atunci nu e neapărat nevoie de spovedanie. Dacă ai o problemă, nu te simți bine, vino la mine să discutăm. Una e să mergi la psiholog și alta e să vii la preot.  Nu mă interesează ce ai făcut, important e să stăm de vorbă, să ne cunoaștem, să reușim să ne simțim sufletul unul celuilalt. În plus, preotul mai face și o rugăciune de dezlegare, ceea ce un psiholog nu poate să facă.  Un alt lucru pe care-l zic oamenilor care vin și spun că nu se pot concentra la rugăciune pentru că le fuge gândul în altă parte, este următorul: stați de vorbă cu Dumnezeu!  Atunci când sunteți în mașină, când mergeți pe bicicletă, când faceți orice alte treburi, mintea trebuie să urce un pic, să spui: Doamne, toți vorbesc de Tine, iar eu nu Te cunosc, vreau să Te cunosc. Nu există ca Dumnezeu să nu-ți răspundă. Astăzi un pic, mâine la fel și vei vedea că o să apară o liniște sufletească. Încet, încet vei vedea că ceva se schimbă, tu vei deveni lumină, pentru că te apropii de izvorul de lumină.

Dacă ar fi să alegeți o pildă din Biblie, pe care ați alege-o?

Dacă ar trebui să aleg din toată Sfânta Scriptură n-aș alege o pildă, ci aș alege rugăciunea vameșului care a intrând în templu și oprindu-se la ușă se ruga și striga: ”Doamne, fii milostiv mie păcătosului”.

Iar dacă ar fi să dați un sfat tuturor celor ce vor citi aceste rânduri, care ar fi acela?

Ceea ce spun de obicei: indiferent unde vă vor duce cărările vieții să nu vă uitați rădăcinile, pentru că rădăcinile ortodoxe, izvorăsc din cer. Să nu le tăiem și să ne îndepărtam de ele.

ai putea fi interesat

Ghiroda la final de an 2017- interviu cu domnul primar Ionuț Stănușoiu
Interviuri
2 shares4142 views

Ghiroda la final de an 2017- interviu cu domnul primar Ionuț Stănușoiu

Silvia Fechete - Dec 14, 2017

Pe final de an 2017 am stat de vorbă cu domnul primar Ionuț Stănușoiu pentru a vă comunica, vouă, celor din regiune, cum…

Ia romaneasca purtata cu mandrie la ambasada Romaniei in Mexic
Evenimente
1 shares3009 views

Ia romaneasca purtata cu mandrie la ambasada Romaniei in Mexic

Silvia Fechete - Dec 06, 2017

25 DE ROTARIENI ȘI OAMENI DE AFACERI ROMÂNI AU SĂRBĂTORIT ZIUA NAȚIONALĂ A ROMÂNIEI LA AMBASADA ROMÂNIEI ÎN MEXIC. Ia românească a fost…

Ajutor! Moare mama!
Evenimente
2 shares1042 views

Ajutor! Moare mama!

Silvia Fechete - Dec 03, 2017

Pe Andreea am văzut-o o singură dată. Am cunoscut-o prin verișoara mea. Ele erau colege de lucru, iar la una dintre ieșirile cu…

comentariu

Adresa de email nu va fi publicata.

mai multe articole