11 Shares 2250 Views
00:00:00
21 Nov

De vorbă cu primarul comunei Giroc

Pe domnul primar Ionel Iosif Toma l-am cunoscut la cea de-a doua casă a sa: la primărie. Știam ora la care sosește și aflasem între timp că pleacă abia atunci când problemele de la birou, se isprăvesc. Adică, de obicei, după ora 22,00. Un domn înalt cu voce gravă în care ai spune că Dumnezeu a pus toată nădejdea; ei bine, nu știu dacă toată speranța e la domnia sa, dar cu siguranță credință este. Atunci când i-am propus să se alăture proiectului ”Provincialul” a înțeles scopul nostru fără ezitare și i-a dat crezare, motiv pentru care îi mulțumim. I-am cerut apoi încuvințare pentru un dialog, un dialog deschis în care primarul sau politicianul să se lase copleșit de omul din interior. Am sosit la biroul domnului primar la ora stabilită. Ordinea și disciplina ”domneau” fără cusur. Curând m-a învăluit o stare familiară, căutând explicația mi-am dat seama că icoanele care „împodobesc” încăperea în care mă aflu îmi aduc aminte de casă. După ceasuri bune de “givan”, am avut impresia că trecem prea repede prin timp. Am căutat prin povești acele clipe eterne în care omul se învecinează cu veșnicia. Leam găsit în recunoștința domnului primar, în gândurile frumoase pe care le poartă persoanelor dragi, dar și în faptele sale. Am hotărât să vorbesc mai puțin despre fapte de această dată (despre ele vorbește comuna de la sine) și să cunosc omul ai cărui umeri poartă mai bine de douăzeci de ani de administrație.

 

Domnule primar, vă propun să tratăm subiecte care poate îi interesează mai puțin pe cei care fac știri cu “pasta zgrunțuroasă”. Să trecem la suflet, la spirit și haideți să mulțumim oamenilor care și-au pus amprenta asupra personalității dumneavoastră, oamenilor dragi.

Fără nicio reținere, pot să afirm că sunt crescut și format în școala Politehnicii Timișorene. Pornirile spre tehnică primindu-le, cu multă generozitate, de la tatăl meu. Desigur, sunt profesori care au lăsat o amprentă serioasă asupra formării mele. În acest moment aducându-mi aminte de distinși profesori. Dacă ar fi să scrieți, doar numele acestora, nu ar ajunge o pagină… Și cu toate acestea, rămân demne de amintit numele profesorilor din gimnaziu, liceu și din Politehnică, profesori cu abnegație și pregătire desăvârșită. Îmi este drag să pronunț și numele celui care mi-a pus creionul în mână, pentru prima dată, Învățătorul Ioan SEIMAN, de la care am moștenit un dar mai rar în zilele noastre și anume, acela al scrisului caligrafic. Numele dirigintelui meu din gimnaziu, Ioan Gherga și al profesoarei de matematica, din liceu, Olimpia Gelca. Îmi aduc aminte cu mult drag de profesorii din Politehnică, ca de pildă, de fostul rector, Ioan Carțiș, precum și al fostului meu director, Dan Perju. Încerc să forțez nota și să vă rog să amintiți de un om distins și extraordinar de pregătit, de altfel primul meu șef, Ilie Cârcioban. Și nu în ultimul rând, numele inginerului Mircea Capotescu, care m-a îndrumat pas cu pas în tot ceea ce făceam. Nu se mai poate întoarce timpul, pentru că uneori cred că nu ne-am făcut suficient datoria față de ei, iar un simplu „mulțumesc” e prea puțin. Au fost oameni de valoare, oameni adevărați, de la care eu am avut multe de învățat. Spun aceste cuvinte pentru că unii dintre cei amintiți, au trecut la cele veșnice.

În afară de oameni mai găsim poate bucurie, tot mai rar ce-i drept, în cărți. Recomandați o carte de suflet?

Sunt mai multe cărți pe care le-aș putea recomanda. În viața mea, am citit aproape o mie de cărți. Este foarte adevărat că cele mai multe dintre ele sunt cu referire la tehnică, dar tot ceea ce am citit îmi este de folos zi de zi, ceas de ceas. Am de făcut o remarcă aici. De fiecare dată, în fiecare carte, mi se părea că ceva anume, mă conducea spre acestă carte de căpătâi care este Biblia. Încercați să observați cu atenție pasajele din orice carte și să vedeți că automat vă va conduce la ceva din Biblie. Poate este greșită afirmația mea, dar o mențin, pentru că s-a întâmplat de foarte multe ori. După mult timp am ajuns la concluzia că, dacă n-ai citit Biblia, ai trăit degeaba. Și ca să trec la alt subiect, dar care o să vedeți că are legătură, am să vă spun că eu am ales să construiesc un paraclis în curte. N-aș vrea să se creadă că sunt un primar nebun. Nu l-am făcut nici pentru că acești bani m-au scos afară din casă, nici ca să ies în evidență și nici nu vreau să fac paradă că sunt extraordinar de credincios. Credința mea este în suflet. Ca om, am și lucruri bune, am și lucruri rele, am și păcate, dar și puterea de a ierta și de a cere iertare.

Am afirmat în urmă cu ceva vreme că, atâta timp cât preoții vor citi în biserici Biblia de pe hârtie și nu de pe calculator, nu va muri nici presa scrisă, nici cuvântul lui Dumnezeu. Referitor la ceea ce spuneți, iată, din credință s-a născut și „Provincialul” în formă tipărită.

Vă felicit pentru idee. Mulți nu vor să citească presa scrisă, din comoditate. Această „miniatură”, telefonul mobil, înseamnă și informații din orice domeniu, dar scrisul nu doar că arată caracterul omului, ci trădează și nivelul de pregătire. Cei care scriu exprimă ceva și dau câte o doză din dragostea pentru carte. Am văzut recent la un copil de clasa a IV-a un scris care m-a impresionat enorm. Avem copii și tineri valoroși, și despre care aș vrea să vorbiți într-o ediție viitoare a ziarului.

De fiecare dată când am în față un interlocutor important, îl întreb dacă are în viață un mentor, un model. Vă întreb și pe dumneavoastră.

Am un model în viață. Acesta este unul din nașii de familie. Înainte se practica păstrarea nașilor mai multe generații și la cununii și la botez. Apoi, aceste cutume, au dispărut. Spre bucuria mea și a altor locuitori din Giroc, trăiește într-o viață extrem de echilibrată și închinată lui Dumnezeu, Ioan Cerbu, unul din nașii familiei mele. ACESTA ESTE MODELUL MEU DE VIAȚĂ. Desigur, pot să vorbesc și despre mulți alți oameni pe care i-am cunoscut, dar spațiul, cum bine ați precizat de la început, nu ne permite. Și cu toate acestea doresc să aduc în discuție numele MITROPOLITULUI BANATULUI, IOAN. Am avut fericite ocazii să stau de vorbă cu un adevărat părinte, care are o mare dragoste față de credincioși și o gândire sub cuvântul lui Dumnezeu.

Mi-am propus ca de această dată să nu consemnăm nici realizările, nici proiectele administrației locale, căci ele sunt comentate de mai toată lumea. Și știm bine, niciodată nu-i putem mulțumi pe toți, dar nu putem încheia fără să adresați un mesaj cetățenilor din Giroc.

Același mesaj de douăzeci de ani: „Împreună vom reuși”. Nu mă refer doar la mine și la ei, ci și la Dumnezeu, adică împreună cu Dumnezeu. Am avut în viață momente când poate îmi era rușine să mă pun în genunchi, să mă rog sau să-mi fac cruce. Astăzi, o pot face în fața a zeci de mii de oameni. A arăta umilință și credință față de Dumnezeu, nu este ceva de care să te rușinezi. Acesta este mesajul pe care mi-aș dori ca toată lumea să-l înțeleagă.

ai putea fi interesat

Stimulent financiar pentru fiecare nou-născut din Ghiroda
Evenimente, Uncategorized
1 shares182 views

Stimulent financiar pentru fiecare nou-născut din Ghiroda

Natalia Ionescu - Nov 09, 2017

Potrivit unui proiect de hotărâre, începând cu data de 31.10.2017, Primăria Ghiroda acordă un stimulent în valoare de o mie de lei pentru…

Seniorii din Șandra, cinstiți cum se cuvine
Șandra, Uncategorized
1 shares324 views

Seniorii din Șandra, cinstiți cum se cuvine

Natalia Ionescu - Oct 30, 2017

În comunele timișene se obișnuiește, mai nou, ca ăi mai vârstnici dintre ai noștri să fie cinstiți cum se cuvine. În comuna Șandra…

Toamna pe uliță, la Ghiroda
Evenimente
2 shares1968 views

Toamna pe uliță, la Ghiroda

Natalia Ionescu - Oct 27, 2017

Zi de toamnă. Peisaj mirific, soarele se mai chinuie să-și facă loc printre norii plumburii. Ghiroda...plină de culori ruginii. Mă urc în mașină…

comentariu

Adresa de email nu va fi publicata.

mai multe articole