22 Shares 2668 Views
00:00:00
21 Nov

Păpușile din Lenauheim, un drum spre noi, cei de ieri

Mă ia val vârtej colega mea, să mergem în Lenauheim, pentru ceva. Îi spun, pe drum, de partea de muzeu cu păpuși, de aici. Se leagă lucrurile să avem timp și de un material. Mă ia doamna Elfriede Klein, de la Primărie, și ajungem la poarta conacului unde s-a născut Lenau. E o poveste, acolo, sus. Dar nu e a unui teatru de păpuși, deși implică păpuși. E a vieții noastre de ieri, a Banatului frumos, cu sărbători care, azi, nu mai sunt, cu oameni pe care amintirea i-a păstrat pentru puțini dintre noi: șvabii.

Coloniștii au ajuns aici mai întâi la moarte, apoi la muncă, apoi la pâine – cum spune o vorbă. Dar au ridicat și rânduit Banatul. Apoi au plecat, cei mai mulți…Numele lor au rămas în cimitire, acolo unde pietrele lor funerare nu au fost distruse încă de tot, uneori cu anul morții lipsă.  Că au plecat, după revoluție. Și nu s-a mai știut de ei. Alții, ca cei care au păstrat legătura cu Lenauheim, se mai strâng, după putință, din doi în doi ani, ca ”fii ai satului”. Și o haltă din toată sărbătoarea, neapărat, se face la Muzeu. Și la păpuși. Și cade și câte o lacrimă, pentru cum era.

Nu mi-au plăcut niciodată păpușile, deși am copilărit în zodia Fabricii Arădeanca, vestită pentru păpușile ei, la bunici, la Arad. N-am învățat nimic despre portul bănățean, deși bunica, din familie de unguri și nemți din Banat, probabil știa mai multe. Îmi aduc aminte, însă, de o demonstrație de dans, cândva, demult, a unor perechi de dansatori șvabi, în fața Teatrului din Arad, și cât mi-au plăcut șalurile roz, cu franjuri, ale femeilor. Îi tot spuneam mătușă-mii: uite ce frumoasă e tanti aia – despre una din dansatoare. Până când, la final, mătușa m-a târât de mână la dansatoarea respectivă și mi-a zis: na, descurcă-te.

N-am uitat niciodată portul acela. Cu păpușile nu m-am împrietenit dar, încet-încet, am început să înțeleg de ce e important să nu lăsăm trecutul să moară fără urme. De ce trebuie să păstrăm cele frumoase, care vorbesc despre un loc și, implicit, despre noi. Am devenit o căutătoare a muzeelor, am ajuns tot mai atentă la ce individualizează grupurile entice, spre exemplu, dând culoare amalgamului planetar și regional din care facem parte.

Am mai fost la Lenauheim, la Muzeu. Acum vreo șapteani. Atunci când privesc prin sticla cuburilor de lemn ce conțin exponatele, nu văd doar păpușile copilăriei, de care mă feream, și portul diferitelor localități din Banatul pe care am învățat destul de târziu să-l descopăr, cu toate ale lui, ci și pe mine, cu acumulările ultimilor ani. Așa cum și cei plecați din Lenauheim se văd pe ei, cu trecutul lor păstrat ca într-un ierbar, cu felul în care soarta a pus pariul pe viitorul lor.

Muzeul de aici există din 1932, și a crescut, încăpere cu încăpere, până la forma de acum. Un împătimit al vieții bănățene va găsi aici o mulțime de lucruri interesante, bucăți de puzzle pe care le leagă în harta mare a regiunii noastre, a cine suntem noi, azi, cu rădăcini trainice în ieri. În toate etniile de aici, de ieri.

Găsești aici vase, ștergare, cusături, machete unei mori cu cai, așa cum s-a mai păstrat una în Kikinda, cel mai aproape, unelte de gospodărie, scriituri. Dar eu am intrat, iar, după ce am admirat plăcuta curte, pentru păpuși. Ciudat, mi se făcuse dor de păpuși.

În fapt, nu de păpuși, ci de șalul roz care mi se lipise de retina, în copilărie. De satul bănățean pe care îl văzusem extrem de vag, din poveștile bunicii, orășeancă fiind, dar care a căpătat contur în timp. De ce-am pierdut. De culoarea unui trecut în care, în Banat, lumea știa să salute în toate limbile celor din jur.

Perechile de păpuși au început să se strângă, aici, cam de prin 1976. Cineva, deosebit de inspirat, a înțeles că e bine să rămână ceva. Strâns laolaltă, aici, în locul de unde a plecat Nikolaus Lenau, ”cântărețul mlaștinilor”… Sunt 58 de perechi de păpuși, toate cu portul șvăbesc al satelor din trei județe; Timiș, Arad și Caraș Severin. Mai sunt și păpuși fără pereche, sau o cârdășie de trei păpuși (cu port de femeie la tinerețe și la bătrânețe), care asezonează ce e aici. Perechea dintr-un cub aparte dă semen că se învârtea cândva, adică dansa, prin șina de jos.Doamna Klein, supraveghetoarea muzeului, spune că, în copilăria ei, sigur dansa. Dar, recitind ce scrisesem acum șapte ani, se pare că am prins-o și eu dansând. Nu îmi mai aduc aminte. Păcat că nu o mai face, acum… E o pereche cu port din Cărpiniș.

E ciudat. Îmi dau seama că am mai ”crescut”, în anii ăștia, după felul în care pun întrebări, după lucrurile care îmi sar, acum, în ochi. Privitul păpușilor din Lenauheim, în port săsesc, ajunge ca o notație, cu linii de grafit, pe tocul ușii, ce îmi arată cum s-a dezvoltat interiorul meu. Văd altfel detaliile, întreb de veridicitatea articolelor de port, dacă este cineva să certifice exactitatea celor aduse și prezentate aici.

Nu este. Ne oprim exact la perechea din Lenauheim, doamna Klein îmi spune că, de fapt, buchețelul acela de pe pălăria băiatului era unul singur, nu mai multe, ce înconjoară pălăria, la păpușa afișată. Și-mi povestește despre culoarea panglicilor, despre sticluțele cu băutură, despre licitarea copăcelului din rozmarin de la kirwei. Îmi povestește cum vin fetițele și se uită la podoabele păpușilor, și la coafuri, și la cât de frumos sunt îmbrăcate fetele, și că totul, din ce spun ele, începe cu ”Oau!”

Păpușile vin, de regulă, prin grija sătenilor plecați de pe la noi, care iau câte o pereche și o recondiționează, sau o fac de la zero. Dacă le iau, se face pe proces verbal, cu acte în regulă. Cu toate acestea, cândva, un polițist local s-a legat de o femeie ce tocmai dorea să ajute Muzeul, cu o pereche – cum că le fură… Povestea a fost lămurită, până la urmă.

Unii dintre cei care aduc păpuși, vin ei înși și îmbrăcați în portul prezentat în micro, spre confirmare. Așa au făcut cei din Horea, cei din Pietroasa Mare. Iar cine dorește achiziționarea de păpuși de Arădeanca, pentru a le aduce, cu port, aici – se pare că încă există un magazin la Sânnicolau, unde se vând aceste jucării.

O aruncătură de băț este între satele care compun comuna cu numele lui Lenau. Și, totuși, și între aceste sate există diferențe, la port, și e fascinant să vezi cum s-au schimbat sau păstrat toate, cum au evoluat, care sunt, totuși, trăsăturile comune ale portului șvabilor din Banat. Dintre care șvabi au rămas așa de puțini…Bulgărușul și Grabațul, sate din perimetrul comunei, sunt și ele reprezentate, aici, cu portul lor, și vezi cum la Grabaț șorțul e alb și la Bulgăruș și Lenauheim e negru. Și are catifea neagră și laibăr și panglici la gât – iarla ceilalți nu e la fel. Și te minunezi. Și te întristezi, cumva, în egală măsură.

Copacul de rosmarin al lor, al celor din Lenauheim, păstrat în muzeu, e din 1987. S-au dus tradițiile, s-au dus șvabii, doamna Klein îi numără pe cei rămași, și nu îi ia de loc mult timp. E o lume care se mai păstrează în puține case, ale celor care nu au plecat și încă nu au murit, în cimitir și în acest muzeu. Cu păpuși care zâmbesc atât trecutului cât și viitorului. Și tot ca o legătură cu viitorul, de câțiva ani, nu mulți, de vreo trei, și elevii de la liceul Lenau din Timișoara au început să fie aduși aici de către profesorii lor.

Umezeala distruge, când nu ai dezumidificator, într-un muzeu. Dar mai mult distruge nepăsarea. Nu a localnicilor, care au făcut un lucru de cinste să păstreze și să întrețină acest muzeu. Nu a celor plecați, care se mai strâng aici, la cusut o rochiță de păpușă și o lacrimă. Ci a noastră, în general, a bănățenilor, atunci când uităm că Banatul adevărat a fost întotdeauna multi etnic, când uităm respectul datorat celui de lângă noi, firesc și definitoriu pentru ca noi, cei de azi, să fim ceea ce suntem.

ai putea fi interesat

Stimulent financiar pentru fiecare nou-născut din Ghiroda
Evenimente, Uncategorized
1 shares182 views

Stimulent financiar pentru fiecare nou-născut din Ghiroda

Natalia Ionescu - Nov 09, 2017

Potrivit unui proiect de hotărâre, începând cu data de 31.10.2017, Primăria Ghiroda acordă un stimulent în valoare de o mie de lei pentru…

Seniorii din Șandra, cinstiți cum se cuvine
Șandra, Uncategorized
1 shares324 views

Seniorii din Șandra, cinstiți cum se cuvine

Natalia Ionescu - Oct 30, 2017

În comunele timișene se obișnuiește, mai nou, ca ăi mai vârstnici dintre ai noștri să fie cinstiți cum se cuvine. În comuna Șandra…

Toamna pe uliță, la Ghiroda
Evenimente
2 shares1968 views

Toamna pe uliță, la Ghiroda

Natalia Ionescu - Oct 27, 2017

Zi de toamnă. Peisaj mirific, soarele se mai chinuie să-și facă loc printre norii plumburii. Ghiroda...plină de culori ruginii. Mă urc în mașină…

comentariu

Adresa de email nu va fi publicata.

mai multe articole