2 Shares 2384 Views
00:00:00
17 Dec

Un colț de parc din Dumbrăvița – prilej de gânduri despre noi

Undeva, într-o comună din Banat, Strada Kós Károly se întâlnește cu Strada Petőfi Sándor. Puțin mai încolo, paralelă cu Petőfi, de află Strada Mihai Eminescu, ce, și ea, se intersectează cu Strada Kós Károly. Și uite că e o intrare în weekend, rece, de februarie, și parcul care e aproape de toate străzile acestea, în Dumbrăvița, Timiș, devine prilej de gânduri și pentru un zâmbet cald.

De ce ar putea bucura pe cineva întâlnirea cu străzile acestea? Pentru că, dincolo de tumultul vieții de zi cu zi, o plimbare în frumosul parc al Dumbrăviței te face să-ți aduci aminte ce este Banatul, și de ce este el așa cum este.

Spațiu al toleranței entice și religioase, Banatul, cu regulile sale nescrise dar învățate de copii de la prima ieșire pe strada în care saluți (în fine, salutai, mai degrabă) în toate limbile locului, se regăsește în microcosmosul acestei localități, la întretăiere de străzi, cu cele frumoase ale lui.

Kós Károly a fost architect, scriitor, publicist, etnograf. Petőfi Sándor, poet, erou al Revoluției de la 1848. Azi, amândoi – străzi într-o comună unde este doar firesc să auzi maghiară vorbindu-se între locuitori. Pe strada cu numele lui Kós se află Biserica Romano-Catolică a Dumbrăviței, cu un stil arhitectonic îndrăzneț, pentru o biserică, dar care nu e neobișnuit pentru bisericile catolice. Biserica a fost construită în 1979 și felul în care a fost reprezentat Isus Cristos, deasupra intrării, te face să te gândești la o altă biserică a lumii catolice, din Veneția, din insula Sacca Fisola, decorată de pictorul Ernani Costantini tot cu un Isus, în genul acesta, în 1964. Ca alt element de comuniune, biserica venețiană este singura dedicată în Lagună unicului martir venețian, San Gerardo Sagredo, care este și fondatorul Diecezei Romano-Catolice de la noi, din Banat.

Kós Károly s-a născut la Timișoara și una dintre școlile la care a învățat este și Colegiul Reformat din Cluj. În fața Bisericii Romano-Catolice din Dumbrăvița, în inima parcului de aici, se află Biserica Reformată a localității, frumoasă ca o cetate și bine pusă în valoare de felul în care este îngrijit parcul. O inimă, ea însăși, a localității, pentru multă vreme. Un alt prilej de gânduri și racordări în istorie. Ne aflăm la 500 de ani după Reformă, după momentul în care o biserică nu era încă pregătită pentru înnoire, și, așa, s-a născut o altă biserică. Ce dăinuie până azi.

Despre importanța Reformei, acum, la 500 de ani de la tezele  lui Martin Luther înfipte în ușa bisericii din Wittenberg, în 31 octombrie 1517, vom mai auzi, anul acesta. ”Aici stau și nu pot altfel”, tot al lui Luther, a venit puțin mai târziu, în 1521. În fața noastră, însă, având la mâna stângă Biserica Romano-Catolică, stă, azi, Biserica Reformată, cum spuneam mai sus. La câteva zeci de metri una de alta, în Banatul nostru cu loc pentru toți și pentru toate, cele două biserici sunt împăcate.

Ambele culte țin intrinsec de istoria Europei și, venind spre noi, de cea a maghiarilor. Biserica de pe strada Kós Károly aduce, prin liniile sale, cu silueta catedralei care a fost folosită, acum 20 de ani, în piesa ”Az országépítő” (pe textul arhitectului ce dă numele străzii, scris în 1934), de Árkosi Árpád, regizor invitat al Teatrului Maghiar de Stat ”Csiky Gergely” din Timișoara, cu scenografia lui Emil Grama. Sub și pe lângă  grinzile din lemn masiv ale catedralei din piesă se vorbea despre unirea triburilor maghiare și creștinarea lor. Adică despre perioada când Sf. Gerhard (Gerardo Sagredo) își începea munca de creștinare pe teritoriul de atunci al Ungariei. Titlul piesei (în fond, ”construitorul de țară”) a fost nefericit folosit în română drept ”Ctitorul”. Într-o țară nevindecată încă de ”ctitorul” comunist, s-ar fi putut găsi ceva cu un sunet mai puțin viciat – ”Făuritorul de țară”, eventual.

Așa cum, de fiecare dată, o plimbare prin Házsongárd, Cimitirul Central din Cluj, mă duce în egală măsură și la mormântul lui Kós Károly, precum și la cel al lui Emil Racoviță (amândoi au locuit și în Timișoara), tot așa și plimbarea din zona parcului din Dumbrăvița mă poartă și la Biserica Ortodoxă de aici, ce are ca patron și ocrotitor pe Sf Vasile cel Mare.

Doar câteva minute de plimbare tihnită pe două dintre laturile unui parc din Dumbrăvița, și ai întreaga schiță a Banatului – portretul nostru, al celor de etnii și naționalități diferite, dar care am știut să ne întrepătrundem viețile spre binele nostru personal, dar și al obștei.

Și, până la urmă, e chiar plăcută plimbarea aceasta, în ciuda frigului care încă nu se dă dus: lângă leagănele la care, chiar și pe temperatura asta, se găsește câte un junior, tragi o linie, privind în jur, și spui, zâmbind: ăștia suntem. Și te bucuri să fii parte dintr-o lume în care trei biserici diferite, la distanță de câteva zeci de metri una de cealaltă, au loc destul pentru a se de ”bună ziua”, între ele, în toate limbile Banatului.

ai putea fi interesat

Ghiroda la final de an 2017- interviu cu domnul primar Ionuț Stănușoiu
Interviuri
2 shares4142 views

Ghiroda la final de an 2017- interviu cu domnul primar Ionuț Stănușoiu

Silvia Fechete - Dec 14, 2017

Pe final de an 2017 am stat de vorbă cu domnul primar Ionuț Stănușoiu pentru a vă comunica, vouă, celor din regiune, cum…

Ia romaneasca purtata cu mandrie la ambasada Romaniei in Mexic
Evenimente
1 shares3009 views

Ia romaneasca purtata cu mandrie la ambasada Romaniei in Mexic

Silvia Fechete - Dec 06, 2017

25 DE ROTARIENI ȘI OAMENI DE AFACERI ROMÂNI AU SĂRBĂTORIT ZIUA NAȚIONALĂ A ROMÂNIEI LA AMBASADA ROMÂNIEI ÎN MEXIC. Ia românească a fost…

Ajutor! Moare mama!
Evenimente
2 shares1042 views

Ajutor! Moare mama!

Silvia Fechete - Dec 03, 2017

Pe Andreea am văzut-o o singură dată. Am cunoscut-o prin verișoara mea. Ele erau colege de lucru, iar la una dintre ieșirile cu…

comentariu

Adresa de email nu va fi publicata.

mai multe articole