0 Shares 492 Views
00:00:00
17 Dec

Interviu Dan Negru

„Sunt bănățean sută la sută. Mă bate gândul să mă întorc acasă”

Dan Negru- moderator TV

Pe Dan Negru l-am întâlnit în București, dar l-am cunoscut la Timișoara. Mai bine de jumătate de ceas de discuție sub semnul întrebării nu a făcut decât să-mi confirme că un provincial bănățean nu se leapădă de țoalele lui, așa cum ar spune tot un provincial bănățean, veci. Nu am căutat picanterii și nu am încercat să descopăr neștiute. Am vrut să vă prezint o discuție cu unul dintre cei mai iubiți moderatori de televiziune din România, așa cum e el la o ceașcă de ceai.

Încep cu următoarea întrebare: se simte Dan Negru un provincial bănățean sau fuge de acest cuvânt pentru că cei din capitală i-au dat o conotație negativă?

E adevărat că mi-am construit cariera în anii ’90 când a fi timișorean era o mare făloșenie. Cred într-adevăr că munții despart oameni, într-un fel sunt dincoace de munți și în altfel în cealaltă parte. Pentru mine nu a fost o povară a fi bănățean, dimpotrivă, la început eram privit aspirațional pentru că vin din Timișoara. Din nefericire nu poți să faci foarte multe lucruri în provincie. Toate echipele de fotbal sunt concentrate în capitală, televiziunile sunt acolo, radiourile la fel. Asta se întâmplă și în Franța și în Anglia și în alte multe țări. Europa în general e clădită pe capitală.

Chiar și așa îmi spuneai că te gândești să părăsești Bucureștiul.

Mă gândesc la asta deseori. Să știi că nu mă regăsesc deloc în București. N-am reușit să fiu adoptat de capitală. Sunt bănățean sută la sută. Mă bate gândul să mă întorc acasă. Sunt născut în Timișoara, ai mei sunt de aici din zonă toți. Vorbesc de treaba asta cu soția mea mai mereu. Ea are o meserie care îi permite să facă asta, este medic stomatolog, în profesia mea, însă, e mai greu. Asta e problema mare pe care eu o întâmpin.

De ce îți este cel mai dor din Banat atunci când nu ești aici?

Mi-e dor de turta cu mac făcută de mama. Dar să știi că eu vin foarte des acasă. De fapt n-am plecat niciodată de tot din Banat. Aștept curse de avioane mai normale, aștept trenuri mai normale. De data aceasta am venit cu trenul și am făcut 12 ore. Timișoara este destul de ruptă din punctul de vedere al transporturilor, mai degrabă ajung la Munchen decât să mă duc la București. Mai repede ajung la Viena. Așa cum ți-am spus mă bate gândul să mă mut definitiv aici. Am vrut să investesc într-un radio sau o televiziune locală, dar toți oamenii de publicitate din București m-au speriat. Am înțeles că aici e un alt tip de consum de media, iar studiile pe care le-am văzut pe această temă m-au cam îngrijorat.

Cum regăsești oamenii din zona aceasta?

Mai amestecați.

Cu aceeași făloșenie?

Nu, au mai pierdut din făloșenie. Dar sunt mult mai amestecați decât erau în adolescența mea.

În adolescența ta presa era altceva.

Anii ’90 a fost perioada în care presa era interesantă. De fapt a fost la fel în toată țara, nu doar în Timișoara. Mă uimește în schimb altceva. Mă uimește apetitul publicului timișorean, sau moldovean, chiar și ardelean pentru tot ce înseamnă centru. Mă uimește dorința publicului din toată țara asta pentru emisiunile centrale de televiziune. Capitala a reușit să pună monopol pe tot ce înseamnă consumul de televiziune. Radiourile locale sunt moarte, la fel și televiziunile. Apetitul publicului provincial, așa cum spui tu, pentru tot ce este central este foarte mare, lucru care pe mine mă mâhnește. Miticii au altă dorință de expunere, în timp ce zona asta de Banat trăiește într-o discreție, discreție care ucide media.

Te mâhnește și pe tine ce se întâmplă acum cu mass media românească?

E un subiect atât de dezbătut că deja a devenit anacronic. Nu cred că treaba televiziunilor este să facă educație. Eu am doi copii și cred că educația trebuie să le-o facă mama lor, eu, școala, biserica.

Ai fost premiat de atâtea ori, care dintre distincții îți este mai dragă?

Să știi că răsplata prin insigne este insignifiantă. Cea mai mare bucurie pe care am avut-o eu au fost și sunt cifrele de audiență. Asta e tot ce contează în breasla mea. Mă bucură spre exemplu că am 17 revelioane, an după an, în care sunt lider de piață.

Ai intrat în casele oamenilor în fiecare revelion de atâta vreme, cum e revelionul la tine acasă?

De obicei stau acasă și mă uit să văd ce fac ceilalți. Cel mai mult îmi place ziua de după. Revelionul meu se dă în reluare după-amiaza. Oamenii stau acasă și se uită la televizor, iar eu de vreo 15 ani încoace, mă urc în mașină și colind orașul. Mă uit pe ferestre și îi văd uitându-se la emisiunea mea. E o senzație incredibilă pe care am trăit-o și în Timișoara de câteva ori. În 17 ani am apucat să văd lucrul ăsta în destul de multe orașe. E foarte frumos.

Sunt convinsă că ți s-a mai adresat această întrebare, dar pentru că nu cunosc răspunsul, am să te întreb și eu: dacă Dan Negru nu ar fi făcut televiziune, ce ar fi făcut?

Dacă ar fi să o iau de la capăt n-aș mai face televiziune.

De ce?

Pentru că numai eu știu pe ce culoare strâmte a trebuit să intru. E complicat. Dacă ar fi să o iau de la capăt în perioada asta, cu siguranță n-aș mai face televiziune, fiindcă e foarte greu să-ți mai construiești un nume în ziua de azi. În clipa asta e abundență de nedescris pe televiziuni, sunt atât de multe personaje, toată lumea prezintă emisiuni, e o abundență cumplită. Vin dintr-o generație care a avut norocul să facă treaba asta, atunci când erau două, maxim trei televiziuni.

La ce se uită Dan Negru la televizor?

Să știi că sunt un mare consumator de televiziune. Mă uit la toate emisiunile de divertisment, iar când nu sunt acasă le înregistrez, dar nu ratez niciodată nimic. Mă uit la toate premierele, chiar și la cele mondiale.

Ai un model din afară pe care-l admiri?

O, da! Nu cred că poți să reușești în breasla asta fără să ai un model. Sunt un mare copiator, îl imit pe Paulo Bonolis. Sunt un mare copiator al lui Carlo Conti. Italienii sunt foarte buni în divertisment. Am prezentat în România un spectacol pe care l-a prezentat în Italia, Paulo Bonolis, el fiind cel mai mare moderator de televiziune italian. Prima dată când m-am văzut cu el mi-a spus că eu îl cam copiez, și i-am răspuns că da. Și Conti îmi place, el mi-a dat un sfat care mi-a folosit. Mi-a spus să păstrez întotdeauna zona de clasic. În momentul în care ieși din această zonă riști să fii apanajul unor curente. Cred că are dreptate!

Să le transmitem un mesaj bănățenilor!

Eu am o făloșenie a mea când vorbesc despre Banat și bănățeni. A fost o perioadă când nu mă regăseam aici, acum însă îmi place. Sunt un mare fan al orașului Timișoara.

ai putea fi interesat

Ghiroda la final de an 2017- interviu cu domnul primar Ionuț Stănușoiu
Interviuri
2 shares4142 views

Ghiroda la final de an 2017- interviu cu domnul primar Ionuț Stănușoiu

Silvia Fechete - Dec 14, 2017

Pe final de an 2017 am stat de vorbă cu domnul primar Ionuț Stănușoiu pentru a vă comunica, vouă, celor din regiune, cum…

Ia romaneasca purtata cu mandrie la ambasada Romaniei in Mexic
Evenimente
1 shares3009 views

Ia romaneasca purtata cu mandrie la ambasada Romaniei in Mexic

Silvia Fechete - Dec 06, 2017

25 DE ROTARIENI ȘI OAMENI DE AFACERI ROMÂNI AU SĂRBĂTORIT ZIUA NAȚIONALĂ A ROMÂNIEI LA AMBASADA ROMÂNIEI ÎN MEXIC. Ia românească a fost…

Ajutor! Moare mama!
Evenimente
2 shares1042 views

Ajutor! Moare mama!

Silvia Fechete - Dec 03, 2017

Pe Andreea am văzut-o o singură dată. Am cunoscut-o prin verișoara mea. Ele erau colege de lucru, iar la una dintre ieșirile cu…

comentariu

Adresa de email nu va fi publicata.

mai multe articole