0 Shares 429 Views
00:00:00
21 Nov

Interviu Maia Morgenstern

„Întotdeauna mi-e dor de Timișoara”

Maia Morgenstern- actriță

Am iubit mereu luna mai, dar parcă niciodată ca acum. E luna din an care reîmprospătează totul, de la natură, când verdele devine bine definit, până la zile lungi și nopți cu lună plină. O perioadă a anului cu o însemnătate aparte, lună în care îmi serbez trei dintre cele mai dragi persoane, iar de anul acesta ia naștere un proiect cu totul și cu totul special. Nu întâmplător ne-a stat alături o doamnă remarcabilă, un nume special al scenei românești, o stea născută chiar la data de întâi a acestei luni, Maia Morgenstern. Încă nedesprinsă din fascinantul dialog, redau pentru cititorii jurnalului ”Provincialul” câteva dintre gândurile actriței:

Nu vă ascund că încep acest dialog cu emoție, emoția unei tinere care v-a privit întotdeauna ca pe un model. Fac parte dintr-o generație, care cred eu, își îndreaptă privirea greșit și nu- și caută mentori. Ce sfat aveți pentru tinerii din ziua de azi?

Sfaturile sunt bune numai atunci când sunt cerute. Întâmplarea fericită face ca să mă aflu mai mereu printre tineri. Fiul meu este un tânăr de 34 de ani, fiica mea de 17 ani, iar cea mică de 13 ani. De asemenea, sunt generații diferite și mentalități diferite. Nu vreau să cădem într-o capcană a generalizării, oamenii sunt diferiți, avem nevoie de modele, avem nevoie să și dărâmăm statui, e o nevoie. Pe de altă parte mai există și ceea ce aș numi, un soi de sindrom, un soi de atitudine, un soi de impuls al lui Cronos, ne vine să ne devorăm copiii, da, ne vine, prețuind în același timp nepoții mult mai mult decât știm să ne iubim sau prețuim urmașii imediați. E firesc ca generațiile ce se succed să-și depășească maeștrii, e nevoie de lucrul ăsta. Există și ”nu” și e bine că există!

Oare de ce am impresia că nu mai suntem oameni de ”da” și de ”nu”. Parcă nu mai vrem să ne asumăm responsabillități…

Ce bine!

E bine?

Da. Constant și asta, se formează așa ca o pantă a victimizării, auto-victimizării, aud mereu ”ce trist…”, dar nu cred…cred că și asta e normal, să nu fim doar cu ”da” și cu ”nu”, și ceea ce e astăzi ”da” complet sau ”nu” complet, mâine să se schimbe.

Nu știu dacă are neapărat o legătură, dar ceea ce îmi spuneți mă duce cu gândul la ceea ce am citit recent și suna cam așa: ”nu adevărul pe care ți-l prezintă cineva e important, ci cel de final, cel pe care-l descoperi tu”. Vă întreb acum, cât de important e drumul până la final?

Cred că drumul e interesant, căutatul! Vorbesc din punctul meu de vedere.

Am urmărit acum mulți ani de zile o emisiune în care moderatorul v-a rugat să vă descrieți și ați făcut-o într-un mod aparte. V-ați descris ca pe un tablou pictat cu pete de culoare, mi-a rămas în minte aceea caracterizare și trebuie să recunosc că de atunci mi-am însușit-o. Așa sunt oamenii, așa e scena, așa e viața de actor, cu pete de culoare?

Da, dar câteodată se mai și tulbură aceste culori. Trebuie să fii atent să le armonizezi, pentru că ești propriul tău pictor. Există niște date ce au fost puse acolo înainte de voința ta, dar mai există și ceea ce vrei să dezvolți în tine, ce culori vrei să adaugi, ce pete ai vrea să ștergi…

Aș vrea să întreb acum actrița Maia Morgenstern, în care parte înclină razele talentului dumneaei, atunci când e vorba de teatru și film?

Eu oriunde sunt solicitată, pentru o filmare, pentru un spectacol, pentru un interviu, mă duc cu toată emoția, cu toată concentrarea și încerc să fac cât pot eu de bine acel lucru, fie film, fie teatru.

 Care a fost cea mai frumoasă zi din viața dumneavoastră de femeie?

Îmi vin acum în minte multe momente pe care le-am numit ca fiind ”cele mai frumoase”.

 Înseamnă că sunteți norocoasă.

Da, sunt! Îmi spuneam deseori ”asta e cel mai frumos moment”, dar s-au mai întâmplat atâtea și atâtea. Spre exemplu zilele în care s-au născut copiii. Cele mai fericite zile au fost când puteam să-i citesc ceva tatălui meu, părinților mei în ultima etapă a vieții, cea mai fericită zi a vieții mele a fost când tatăl meu fiind foarte bolnav, m-a binecuvântat. Cea mai grea zi, dacă e să mă întrebați este atunci când îmi cert copiii și poate nu merită.

 Care a fost cea mai importantă lecție pe care v-a dat-o teatrul?

Cea mai importanta lecție pe care am primit-o eu și pe care am descifrat-o la mult timp după este jocul de teatru în spectacole chiar și cu doi spectatori în sală și joci atunci spectacolul cât e bine poți.

 Spre final de dialog, într-o Timișoară însorită, vreau să vă întreb cum v-au primit ”provincialii” mei?

Vă spun că întotdeauna mi-e dor de Timișoara. Pe cât de mult iubesc publicul și îl respect, pe atât de iubită mă simt și eu și respectată.

Aveți un mesaj pentru cei din Banat?

Știu că sunt oameni minunați, foarte doritori de spectacole, vin cu bucurie la teatru, să le țină Dumnezeu năravul și noi să avem cât mai multe spectacole ce pot fi prezentate cu drag și bucurie.

Interviu realizat de Silvia FECHETE

ai putea fi interesat

Stimulent financiar pentru fiecare nou-născut din Ghiroda
Evenimente, Uncategorized
1 shares182 views

Stimulent financiar pentru fiecare nou-născut din Ghiroda

Natalia Ionescu - Nov 09, 2017

Potrivit unui proiect de hotărâre, începând cu data de 31.10.2017, Primăria Ghiroda acordă un stimulent în valoare de o mie de lei pentru…

Seniorii din Șandra, cinstiți cum se cuvine
Șandra, Uncategorized
1 shares322 views

Seniorii din Șandra, cinstiți cum se cuvine

Natalia Ionescu - Oct 30, 2017

În comunele timișene se obișnuiește, mai nou, ca ăi mai vârstnici dintre ai noștri să fie cinstiți cum se cuvine. În comuna Șandra…

Toamna pe uliță, la Ghiroda
Evenimente
2 shares1968 views

Toamna pe uliță, la Ghiroda

Natalia Ionescu - Oct 27, 2017

Zi de toamnă. Peisaj mirific, soarele se mai chinuie să-și facă loc printre norii plumburii. Ghiroda...plină de culori ruginii. Mă urc în mașină…

comentariu

Adresa de email nu va fi publicata.

mai multe articole