71 Shares 5498 Views
00:00:00
17 Dec

Dă-mi cinci zile să-ți arăt o parte din Banatul meu

Presupunem că tu ești din altă parte de țară, sau chiar de mai de depărtișor, din Europa. Și că vii încoace, și eu îți spun ce-aș vrea să vezi. Pentru că, deși, într-o vizită în Banat, important e să fii pus la masă, și să ți se pună pe masă, ca la goști (oaspeți) – de multe ori nu neapărat pentru foamea ta, ci pentru că bănățeanul trebuie să arate că are – mai există și lucruri faine de văzut, ce nu-s toate în același loc.

Să știi că m-am gândit mult la chestia cu timpul și cu eficiența. Adică vii în Timișoara, ca tot omul. Dar nu am vrut (măcar nu acum) să-ți pun în față ce e de văzut în orașul meu. Ci să ne luăm și să ne ducem cât vedem cu ochii, și chiar o țâră mai mult, și să-ți aleg lucruri frumoase și câta diferite, să pleci cu ceva de la noi.

Kikinda

Înainte de toate, să nu crezi că Banatul e egal cu Timișul. Așa că, pentru început, pentru a demonstra că, în zona noastră, granițele există mai mult ca etichetă, și nu ca suflet, să tragem o fugă până la Kikinda, în Banatul Sârbesc.

Dacă e toamnă și dacă vedem peste tot oameni îmbrăcați în portocaliu, purtând efecte care adus sau chiar reprezintă un dovleac (o ludaie, cum îi spunem noi pe-aici), să știi că am nimerit de Festivalul Dovlecilor, și o să ai prilejul de a lua o mulțime de produse ce se trag din dovleac sau arată a dovleac, de la clasica plăcintă la tablouri, solnițe, șepci și alte chestiuțe ”cu țâfru” dovlecesc.

Dacă nu este una dintre zilele portocalii ale prietenilor noștri de peste graniță, din Kikinda, nu e bai, că mergem la Muzeul lor, să vezi și tu ce au știut să facă din Kika, scheletul de mamut găsit prin pământurile lor, și cum au construit o poveste frumoasă, de oferit copiilor, spre înțelegere, pornind de la animalul preistoric.

Reșița

Locomotiva Resita

De aici, că ni-i oarecum pe drum, sau în ziua următoare, cum vrei, mergem la Reșița, să afli și tu că Banatul nu-i plat, ci chiar avem câteva locuri faine de tot, cu munți mai mici, cu păduri de liliac, chiar cu orhidee de pădure, cu peșteri în care poți să faci un târâș cu care să te poți lăuda mai apoi, și…

Dar stai, că uitasem că țin zilele astea mai mult pentru orașe și zone locuite. Om vedea cândva și de cele ale naturii. Așadar, Reșița, și un muzeu tare drag mie – cel al locomotivelor. Aici este prilej bun și pentru o țâră de istorie. Bagă la cap, de nu aveai chestia asta așezată până acum, că România nu a fost mereu așa cum o vedem acum, în chingile actuale, iar atunci când cineva se laudă cu ”cea mai veche treabă din România”, e cazul, dacă vorbim despre Banat și Ardeal, să ne mai uităm și la ani. Mai ales că multe lucruri de civilizație care au apărut pe la noi nu sunt absolut deloc tributare românilor, ci, mai des, nemților și ungurilor care au fost pe aici.

Așadar, în funcție de ce vom vedea scris la fiecare dintre locomotive, ca an de fabricație, vom ști cum să o încadrăm, în istorie. Aici vei avea și prilej de poze interesante, mai ales că ai și o locomotivă imensă, care are o roată ce te depășește în înălțime.

Lugoj

Mergem mai departe, pe o altă axă a Timișului (pentru că, de data asta, nu vom depăși limita județului și nici nu vom ieși din zona de câmpie), și ajungem la Lugoj. Aici, deși avem multe biserici interesante, vreau să te duc să vezi una anume – indiferent de confesiunea ta, sau de lipsa ei. Este vorba despre istorie și despre suflet – și mă gândesc la Catedrala Greco Catolică de aici. Pentru că, vezi, greco-catolicii au fost interziși, din 1948 și până în 1989. Și au supraviețuit în catacombe, cu greu.

După Revoluție, mitropolitul ortodox al Banatului, ÎPSS Nicolae Corneanu, a oferit înapoi catedrala Lugojului stăpânilor ei de drept. Este singura catedrală restituită așa, cu pace și cu frăție.

Și mai e ceva. Aici, de câțiva ani, au ajuns să se odihnească rămășițele pământești ale ierarhului Ioan Bălan, care nu și-a trădat credința, în anii de prigoană. Credincioșii îl numesc ”serv al lui Dumnezeu”. Eu îl numesc un om aparte. De crezi în cele ce se spune că-s sus, îți va fi drag să-ți pleci genunchiul, aici.

Bazoș

bazos

La întoarcere, dinspre Lugoj, sau, iar, după încă o zi (pentru că nimeni nu a spuns că în locurile deja pomenite nu există și altceva de vizitat), vreau să te duc la Bazoș. Da, e o capcană. Îți spusesem de orășele-orașe-locuiri. Dar uite cum facem: te momesc cu restaurantul care e în buza Parcului Dendrologic – și care are cea mai bună bucătărie pe care am prins-o eu pe o rază de câteva zeci de kilometri, în jurul Timișoarei – și, mai apoi, vedem și parcul.

De te nimerești aici pe la mijloc de mai, sau chiar mai repede, în funcție de an, o să vezi cum arată o lalea crescută în copac. Nu că le-ar fi cocoțat cineva acolo – avem o zonă a parcului cu mai mulți arbori de lalele (Liriodendron tulipifera), o magnoliacee mai aparte – aparte pentru cei ce nu stau toată ziua cu nasul în atlasul botanic sau în mișmașurile cu plante ale Regiei de Horticultură Timișoara.

Iar aici, de ai ghid bun – iar tu îl vei avea pe cel mai bun, îți promit – din toată înșiruirea aia apartent haotică de verde vei reuși să iei o lecție de botanică pe cinste, dar poate ceva mai plăcută decât dintr-un manual sterp, aducându-ne împreună aminte ce e cu monocotiledonatele, cum se face trecerea de la gimnosperme la angiosperme și, eventual, împărțind frățește câteva frăguțe coapte – da, rosacee, cum le vom clasifica, la timpul cuvenit.

Timișeni

timiseni

Pentru ultima zi ți-am păstrat Timișeniul. Aici este o mănăstire, aproape de Timișoara, și totuși, liniștită și izolată, în coasta unei păduri.

Dacă ajungem aproape de ora prânzului, maicile de aici ne vor invita și la masă. Și dacă le prindem cu timp și cu chef de vorbă, mai apoi, ne vor arăta cum fac ele pâinea, și cum o inscripționează cu un prestolnic vechi, și cum crește mare și frumoasă planta primită de una dintre ele de la Regele Mihai. Multe sunt poveștile aparte pe care le poate auzi cel care vine cu pace, aici. Și este și un loc potrivit pentru o încheiere tihnită, cu promisiunea că Banatul are oricând și alte frumuseți, cu care să te îmbii.

Natalia Ionescu

ai putea fi interesat

Ghiroda la final de an 2017- interviu cu domnul primar Ionuț Stănușoiu
Interviuri
2 shares4142 views

Ghiroda la final de an 2017- interviu cu domnul primar Ionuț Stănușoiu

Silvia Fechete - Dec 14, 2017

Pe final de an 2017 am stat de vorbă cu domnul primar Ionuț Stănușoiu pentru a vă comunica, vouă, celor din regiune, cum…

Ia romaneasca purtata cu mandrie la ambasada Romaniei in Mexic
Evenimente
1 shares3009 views

Ia romaneasca purtata cu mandrie la ambasada Romaniei in Mexic

Silvia Fechete - Dec 06, 2017

25 DE ROTARIENI ȘI OAMENI DE AFACERI ROMÂNI AU SĂRBĂTORIT ZIUA NAȚIONALĂ A ROMÂNIEI LA AMBASADA ROMÂNIEI ÎN MEXIC. Ia românească a fost…

Ajutor! Moare mama!
Evenimente
2 shares1042 views

Ajutor! Moare mama!

Silvia Fechete - Dec 03, 2017

Pe Andreea am văzut-o o singură dată. Am cunoscut-o prin verișoara mea. Ele erau colege de lucru, iar la una dintre ieșirile cu…

comentariu

Adresa de email nu va fi publicata.

mai multe articole