1 Shares 1220 Views
00:00:00
17 Dec

Șerban Foarță și galanta incidentă

O nouă idee inspirată a celor de la Biblioteca Județeană Timș „Sorin Titel” ne aduce mai aproape de creatori timișoreni. De data aceasta, spumos, de Șerban Foață.

Proiectul se numește ”VideoText”, și va reuni o serie de documentare consacrate personalităților culturale ale locului. ”Inaugurăm, altfel spus, un…videoraft. Protagoniștii primelor trei producții sunt: Adriana Babeți, Șerban Foarță și Ștefan Popa Popa`s. Parteneri au fost cei de la Business Plus. Director de imagine: Gelu Șfaițer, montaj: Mihai Lazăr. Regia este semnată de scriitorul Tudor Crețu, manager B.J.T.” – ne anunță inițiatorii proiectului.

Prima proiecție publică a avut loc în 16 februarie a.c., de la ora 18.00, la Secția de Arte ”Deliu Petroiu” de la Bastionul Theresia, prezentându-se documentarul ȘerbAnno Domini, consacratului Șerban Foarță, unul dintre cei mai importanți poeți români, care, în 2017, împlinește 75 de ani.

Un maestru al îmblânzirii cuvântului și transformării sale în calambur, de cele mai multe ori cu o marcă proprie, poetul (căci pentru asta îl stimăm, în primul rând) Șerban Foarță a acceptat inedita poziție de a se găsi, pentru o seară, în calitate de triplu exponat, la Bastion, printre slujbașii Bibliotecii noastre întâi, și printre cei dragi – de filmat, cu un dialog savuros, împreună cu Tudor Crețu, de fotografiat, privindu-ne și din pozele răspândite în sala gazdă, precum și în carne și textile, mereu spilcuite, un Argus la fel de atent, și în anul în care va ajunge la pragul 75, ca până acum.

Am văzut un film pe care îl privești aproape fără să răsufli, care dă adicție, care nu te face absolut niciodată să te uiți la ceas, sperând, cu fiecare frază ce pare să-și găsească punctul, că încă nu s-a sfârșit dialogul, că, în cordiala sa înțelepciune,Tudor Crețu va ști să-i întindă încă o spumoasă capcană lui Șerban Foarță, prinzându-i piciorul în gura de lup a încă unei mărturisiri.

 

Și-ți dai seama de multe lucruri, în timp ce vizionezi, sorbind. În primul rând, realizezi ce mare lucru este să ai norocul de a fi nu doar un cititor și admirator al intervievatului, ci și un apropiat al lui (deși, uneori, acest fapt poate fi și o piatră de moară de picior), pentru că se răscolește împreună în amintiri care, dacă nu comune, au protagoniști cunoscuți sau au mai fost povestite, amintite în același cerc de amici, sau au măcar genul acela de ”vervă Foarță”, o vervă aparte, ce pare, initial, doar reverențioasă și extrem de ascuțită ca mine, și abia la o parcurgere mai atentă constați și semințele ironiei (și auto-) ascunse în același sol – și, știindu-l, ai idee cum să pregătești terenul și atmosfera pentru a momi genul acesta de amintiri.

În ”curgerea împreună” a celor doi oameni de litere, pe care îi despart câteva decenii dar îi apropie mai multe trăiri, ești martor al unui gest de cultură, vorbind despre cultură. Așa cum spunea, după ce am vizionat filmul, Tudor Crețu, despre ”Șerban Foarță citind poeme sau cântând la pian” avem mărturii. Despre ce a citit cu drag, despre ce a tradus sau scris, avem, iar, snopi de urme și păreri, de la Wikipedia însuși în jos. Dar gestul-Foarță, omul care are felul său aparte de a verifica lavaliere și de a se asigura că povestea curge, de a face acel pas magic dinspre ”camera cu meseriașii dialogului și cu personalul tethnic al filmării” la poveste în sine, este ceva ce abia acum a ajuns în ierbar. Un ierbar de institut superior, academic, cu denumirile latinești scrise frumos, pedant, după Linnaeus, cu gen cu literă mare și specie cu literă mică, după toate rigorile artei. O radiografie a clipei de dinainte de clipă.

Pentru că aceasta este găselnița lui Tudor Crețu, secondat de Gelu Șfaițer și de Mihai Lazăr: lucrurile nu încep doar cu întrebarea, mergând firesc spre răspuns – veridicitatea vine și din momentele intermediare, care nu au căzut la montaj. Ceea ce ar fi putut, eventual, să nu se întâmple așa, la montaj, a fost inserția unor pagini cu nume și info, exact când ți-e lumea mai dragă, rupând racordul logic și dându-ți, în primul moment, senzația că povestea s-a sfârșit.

Șerban Foarță este amfitrionul generos, care  primește ideile și le răspunde ca în cele mai bune zile de la Roland Garros. Este actorul care se joacă pe sine, cu larghețe, atent, mereu, la frazare, la dezghiocarea cuvântului (n-ar fi el de nu ar face asta), la pedanteria gestului, la trăsătura feței, chiar – pentru că, până și în clipe mai puțin luminate de raze calde, Foarță a fost un estet, un maestru de ceremonii în care se sub includea și pe el însuși.

Năstrușniciile vieții lui Șerban Foarță ne sunt oferite ca la o bere, într-o zi tihnită. Cei care n-au avut minunata întâmplare a vieții de a-l cunoaște pe Foarță astfel încât poetul să povestească, tihnit, despre el, o vor putea compensa luând simplu un CD din raftul Bibliotecii de Artă și trezindu-se invitați la aceste mărturisiri.

A fost oarecum ciudat să fii alături de artistul Foarță, de omul Foarță, de profesor, și să îl vezi și ”evoluând” într-un strat pe care-l simți negociind cu nemurirea. E ca și cum am fi deja mult departe în viitor, când verbele incisive ale prezentului se linistesc, cu forme de trecut. Dar, grație unei sorți ce pare încă amabilă cu noi, Șerban Foarță face pare alertă din patrimonial nostru. Și, la sfârșitul filmului, exact despre apartenențele noastre față de el s-a vorbit, pe lângă detaliile realizatorilor, legate de filmare.

Și, așa cum au considerat și alții, în acea seară, util a vorbi despre ce înseamnă Foarță în viața și activitatea lor, m-a bucurat să adaug și eu stropul meu, povestind despre timpul când mi-a fost profesor la Universitatea de Vest Timișoara, la clasa de Jurnalistică, unde trebuia să ne predea ”retorică și teoria comunicării”. Ce ne-a predat, însă, dragul nostru Șerban, prietenul, cârdașul nostru la un pahar de viață și la o clapă de pian, cu ore ținute mai mult în afara Universității decât între pereții statorniciți învățării cu rigoare, a fost despre cum textul întâlnește viața și-i face o reverență, cu grijă la fiecare silabă, folosindu-se, fără teamă, orice incidentă posibilă, pentru a se mai șlefui ceva din context. Și asta, mereu, cu o infinită grijă față de virgulele prin care marcăm incidentele vieții. Marca Foarță.

 

ai putea fi interesat

Ghiroda la final de an 2017- interviu cu domnul primar Ionuț Stănușoiu
Interviuri
2 shares4142 views

Ghiroda la final de an 2017- interviu cu domnul primar Ionuț Stănușoiu

Silvia Fechete - Dec 14, 2017

Pe final de an 2017 am stat de vorbă cu domnul primar Ionuț Stănușoiu pentru a vă comunica, vouă, celor din regiune, cum…

Ia romaneasca purtata cu mandrie la ambasada Romaniei in Mexic
Evenimente
1 shares3009 views

Ia romaneasca purtata cu mandrie la ambasada Romaniei in Mexic

Silvia Fechete - Dec 06, 2017

25 DE ROTARIENI ȘI OAMENI DE AFACERI ROMÂNI AU SĂRBĂTORIT ZIUA NAȚIONALĂ A ROMÂNIEI LA AMBASADA ROMÂNIEI ÎN MEXIC. Ia românească a fost…

Ajutor! Moare mama!
Evenimente
2 shares1042 views

Ajutor! Moare mama!

Silvia Fechete - Dec 03, 2017

Pe Andreea am văzut-o o singură dată. Am cunoscut-o prin verișoara mea. Ele erau colege de lucru, iar la una dintre ieșirile cu…

comentariu

Adresa de email nu va fi publicata.

mai multe articole